
" Poți aștepta sau poți lupta... Sunt singurele cuvinte, puținele care au rămas agățate într-un colțișor întunecat al minții, o frază simplă rămasă abandonată de atâta timp. Iar eu mă zbat în fiecare zi să găsesc măcar un singur gând neatins de boala acelei fraze, să găsesc o simplă imagine, o amintire neînlănțuită de rădăcinile dureroase ale trecutului. Nici măcar una, nici măcar un vis rătăcit, un vis cruțat de așteptarea în care mă scufund. Simt cum fiecare zi smulge câte o particică din trup, inimă și minte, simt cum lupta se sfârșeste în aceeași așteptare mizerabilă, o așteptare care paradoxal dispune de o răbdare înfiorătoare. Am reușit s-o accept, să nu mă mai ascund în spatele unui adevăr închipuit, să nu mai caut cu atâta ardoare...