" Am încercat! Am încercat să mă zbat, să lupt, să înlătur cuvintele mari din minte și să-mi sprijin măcar un singur vis, să nu-mi mai las sufletul în brațele timpului. Încerc să mi întorc privirea spre copilul din trecut, să evadez din rutina în care mă afund zi de zi, să mă desprind de rolul actorului ce și-a uitat scenariul și a rămas agățat în frâiele unei așteptări fără rost. Trebuie să mă ridic, să iau tot ce mi-a mai rămas și să nu mă mai întorc niciodată, să uit c-am trăit atâția ani imobilizat într-un univers construit din resturile unei lumi bolnave. Trăiesc într-un gol absolut, nu simt nimic, nici durere, nici bucurie, nu mi aud nici măcar respirația sau bătăile inimii, mă simt ca o statuie, rece, fără strop de expresivitate, o bucată cioplită din piatră ce rămâne...