
" Cuvintele, raţiunea, timpul, prezentul, toate şi au pierdut statutul, acum sunt doar firişoare de nisip ce şi pierd urma şi esenţa în mijlocul unei furtuni. Cuvintele ne îndreaptă paşii spre tăcere, raţiunea spre nebunie, prezentul către trecut, iar timpul îşi uită misiunea şi ne lasă prizonierii unui tărâm atemporal. Mi am lăsat destinul în mâna raţiunii şi m am trezit respirând doar trecut, un trecut atât de bine conservat încât nu mai pot face distincţie între trecut şi prezent. Aveam nevoie de acest trecut, fără această fortăreaţă aş fi construit doar turnuri de nisip şi orice luptă ar fi avut un singur deznodământ. Dacă oamenii şi ar da seama de neputinţa mea, de fragilitatea zidurilor erodate, dacă unul singur ar încerca...