Dans

" Toamna îmi îneacă sufletul în fum...   Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare.   Dansul trist al toamnei îl dansăm acum,   Tragică beţie, moale legănare...   Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi.   Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse.   Fără nicio şoaptă. Numai să-mi întinzi   Braţele de aer ale clipei duse.  Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.   Câtă deznadejde paşii noştri mână!   Ca un vânt ce smulge frunza din păduri,   Ca un vânt ce-nvârte uşa din ţâţână...  Mâine dimineaţă o să fim străini,   Vei privi tăcută mâine dimineaţă   Cum prin descărnate tufe, în grădini,   Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...  Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,  ...

Read more »

Portret de toamnă

„   Ultima rază de lumină s a stins, iar împreună cu ea au dispărut mângâierile pline de căldură și duioșie, raze de neuitat ce și scaldă lumina în apa viselor unui suflet înghețat. S a dus și cea din urmă clipă de viață spre negura necunoscutului, m a părăsit într o tăcere mizerabilă, o tăcere plină de lașitate. Dar eu, un copil uitat de timp și cruțat de soartă am rămas cu privirea îndreptată spre oglinda trecutului luminos. Ochii mei au uitat imaginea prezentului, privirea lor naște doar trecut, doar amintiri lipsite de importanță, întămplări nevinovate închise într o inimă neagră îmbibată în singurătate. Simt mirosul amar al melancoliei ce se strecoară prin fereastra deschisă, iar urechile mele sunt amorțite de sunetul dureros al frunzelor ce și dau ultima suflare înainte de...

Read more »