Interviu cu Dumnezeu

"- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu. - Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit. - Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui? - Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a răspuns: - Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timpul la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit. Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat: - Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi? - Să înveţe...

Read more »

Puterea de a visa

 "Care ar fi sensul vieţii?În clipa când am văzut pentru prima oară lumina acestui tărâm am devenit muritori.Iar viaţa noastră nu va fi decât intervalul de timp în care vom ajunge la celălalt capăt al drumului, am putea spune că oricât am încerca să ne rătăcim şi să fugim din calea sfârşitului nu vom reuşi.Nu trebuie să ne plângem destinul necruţător ci în fiecare clipă să punem umărul la reconstrucţia unei lumi noi şi astfel, deşi trupul nu va rezista în faţa răului, sufletul va învinge pentru întotdeauna moartea.In ultima vreme au apărut mulţi ce afirmă cu tărie că a crede într o forţă divină îţi limitează modul de a trăi şi gândi,iar Dumnezeu s a născut doar din teama noastră de moarte,fiind doar rodul imaginaţiei noastre şi în acelaşi...

Read more »

Miraj de iarnă

"Aicea totul seamănă cu tine  Sau poate eu asemănări îţi caut;  Flori de ninsoare mari, diamantine,  Suavi mesteceni-melodii de flaut.    Brazii înalţi şi copleşiţi de nea  Par crini enormi acoperiţi de floare-  Cu dorul meu de pretutindenea  Te caut ca o plantă suitoare.    În şarpele de fum ce suie lin  Făptura ta subţire se mlădie,  Vântul de nord în fulgii care vin  Te spulberă, te-adoarme şi te-nvie.    Ceţuri târzii - flori de ninsoare, flori  Tresar şi se-nfioară omeneşte,  Şi parcă însăşi noaptea uneori  Cu ochii tăi de-aproape mă priveşte.    O, ceas de taină - clipele dispar,  E numai gândul meu umblând aiurea....

Read more »

Vioara

"Încă puţin, şi triste minuni s-or împlini,  Curând suava carne va fi iar albă piatră,  Din cerul frunţii, ochii polar vor asfinţi,  Dar pân-atunci ţin calde tiparele pe vatră.   Am tescuit din scorburi cuibare otrăvite,  Ascunse cu viespare sihastre la un loc,  Şi-am scurs din trunchiul cârnit, prin pătimi ascuţite,  Răşina unui suflet ce-i gata să ia foc.      E-acolo şi mireasma de floare închegată,  Şi seva albă-a multor cereşti singurătăţi,  De-i rânduit să arză, n-o mistui deodată.  Ci toarnă-o pentru negre şi lungi pustietăţi.    Să pot prin obştea nopţii să luminez iubirii  Şi risipit prin laţuri să nu mă vărs curgând,  Împlântă, Doamne,-n...

Read more »

Viaţa

"După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că dragostea nu înseamnă a te culca cu cineva, şi a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa, omul începe să înveţe. Că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate pe astăzi  pentru că terenul lui "mâine” este prea nesigur pentru a face planuri ... şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.    Şi după un timp, omul învaţă că, dacă e prea mult până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui,...

Read more »