
Copilul de odinioară nu mai există, s au așternut anii grei peste trupul său.Vremuri demult apuse ,pătate de inocența gândurilor copilăriei.Pagini de aur brăzdate de imaginile bucuriei desăvârșite, pagini acoperite acum de praful așternut de trecerea timpului nemilos.Au trecut 20 de ani!!Aștept cu nerăbdare clipa aceasta,ea reprezintă pentru mine finalul unui capitol.Totul a fost un vis transpus în realitate necruțătoare.Am fost doar un simplu actor,însă unul ce și a jucat perfect rolul!Uneori m am integrat atât de bine în pielea personajului încât am început să mi uit statutul.Un test care a început acum doi ani nu din egoism ci doar pentru a simula situațiile delicate prin care vom trece.Așadar pot spune cu tărie că...