Călătorie fără sfârșit

 " Am avut un vis... Mă aflam în mijlocul unei temniţe, într-o cameră întunecată, ticsită de mirosul de ceară al lumânărilor stinse, având înlânţuit trupul de podeaua rece şi faţa scăldată în şiroaie de sânge. Am trăit sau doar m-am lăsat purtat de brațele unui vis fără sfârșit? Nu recunosc nimic, nu-mi recunosc trecutul, prezentul, nici măcar chipul brăzdat de urmele acestei povești, până și gândurile mi se par străine, străine de mintea și sufletul meu. Îmi simt sufletul imobilizat, legat brutal de trupul bolnav, într-un spațiu atemporal, spațiu inundat de oglinda unui viitor previzibil. Trupul m-a trădat primul, urmat apoi de rațiune și în cele din urmă inima a fost redusă la tăcere de războiul celor două părți. În toată această incertitudine...

Read more »