
" Te cunosc! Și nu ca pe oricine, ci ca pe un suflet drag, apropiat de inima-mi bolnavă, de ochii tulburi și trupul osândit. Te-am așteptat, iar în cele din urmă te-am uitat, te-am lăsat deoparte și am mers pe un drum necunoscut fără să mă gândesc vreo secundă unde mă îndrept atât de pornit. Nu m-am gândit la o destinație anume și nici nu am luptat sub aripa unui vis, ci a fost doar o continuă rătăcire, un abandon în fața propriei conștiințe, un drum care are scopul de a te lega de un deșert imens. Aici voi rămâne multă vreme de acum încolo, voi râmâne să mă lupt cu imaginile sângerânde ale unui inimi tăcute, să mă zbat și să uit vocile trecutului, iar în final să mă pot desprinde de trup, de viață și să râmân alături de inimă și suflet, minte...