Lumină

       "  În lumină m am născut și-n întuneric am să pier, departe de toate visele, izolat în universul clădit din rămășițele trupului. Ce voi lăsa moștenire? Nimic, nici măcar o umbră sau o amintire, vor rămâne însă rândurile scrijelite în piatra sângerândă, lanțurile ruginite și o mare de întuneric și necunoscut. Nu credeam vreodată că omul își poate lega viața între semnificația a două cuvinte simple: a cere și a aștepta. Am cerut lumină și am primit lumină, raza care ar fi  putut să mi lumineze drumul spre casă, spre tărâmul pe care l am părăsit demult, pământul unde-i o parte din mine. Flacăra s a stins și a transformat totul în lacrimi de foc, picături ce hrănesc cu ani și bucăți din suflet, părți uscate...

Read more »

Portret de toamnă

  " N-am să te iert vreodată, toamnă! N-am să te iert că mi ai oferit brațul tău și mi ai condus visele spre realitate, n-am să te iert că m ai iubit și ai vărsat mereu o lacrimă peste chipul meu ars. N-am să te rog să mi cruți viața, aș vrea însă să mi iei totul, să nu mă mai  părăsești vreodată, să nu mă lași pradă gerului și uitării. Am rămas singur, dar am învățat să te iubesc, am învățat ce înseamnă dorul, am învățaț să privesc omul direct, să nu mi închid ochii și să nu mi plec fruntea în fața durerii lui. Te caut de atâta vreme și abia acum am aflat sensul cuvintelor tale, știu că inima mea va fi întotdeauna o mică parte din sufletul tău și am să te rog ca peste zeci de ani să mi înfășori trupul în mantaua frunzelor tale, să...

Read more »