Dacă aș avea...

  "Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă și mi-ar dărui o bucățică de viață, probabil că n-aș spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aș gândi tot ceea ce zic.   Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.   Aș dormi mai puțin, dar aș visa mai mult, înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem șaizeci de secunde de lumină. Aș merge când ceilalți se opresc, m-aș trezi când ceilalți dorm. Aș asculta când ceilalți vorbesc și cât m-aș bucura de o înghețată cu ciocolată!   Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest, m-aș întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci...

Read more »

Retragere!

      " Din  cenuşa miilor de vise moarte încerc să plămădesc sufletul unui om, să i ofer viaţa, speranţa şi liniştea. Iau o rămăşiţă şi împreună cu o lacrimă transform totul într un aluat pe care mai apoi îl stropesc cu puţină iubire şi ajutat de vântul tristeţii încerc să obţin forma perfectă a unui om. M am retras în spatele zidurilor pentru eternitate, am încetat lupta şi am zdrobit cheia lacătului către portiţa sufletului. Acolo pe tărâmul nemuririi caut perfecţiunea şi încerc să găsesc o soluţie prin care aş putea să opresc tot haosul din trupul meu. Aş putea să renunţ la suflet şi să aleg gândirea sau să alung logica şi să trăiesc doar ascultând cântecul tainic al inimii. Sunt prea confuz pentru a putea lua o...

Read more »

Luptă!

   Sufocat de greutatea destinului, cu inima strivită de sutele de înfrângeri mă retrag de pe câmpul de luptă. Sunt prea slăbit pentru a continua războiul, a sosit timpul să părăsesc câmpul plin de vise moarte și să protejez micuța stea din interiorul meu. Am pierdut onoarea, iubirea, credința, curajul, toate risipindu se printre pietrele întunericului. Dar prins de vârtejul războiului nu am încetat vreo secundă lupta. Mi am hrănit soldații cu lumina din sufletul meu, lumina ce acum pare că se va stinge pentru întotdeauna. Plec departe!Departe de haosul lumii, izolat de frigul și întunericul ce mi au înrobit sufletul. Simt mirosul tristeții, al deznădejdii în fiecare adiere de vânt, soarele  ascunzându-și ultimele raze de speranță...

Read more »

Întuneric

    Sunt doar un om! Unul ce nu și dorește decât o nouă viață într o altă lume, o lume diferită de cea a zilelor noastre! Din păcate oricât aș fi de liniștit și împăcat  nu pot închide ochii la circul zilelor de acum fără a încerca să reașez  măcar o cărămidă pe fundația normalității. M am săturat să văd în fiecare zi hăul infinit în care ne scufundăm sufletele și viața fără a mișca un singur deget! Oricât i am acuza pe ceilalți de mersul dezastruos al lucrurilor ne complacem în această stare de adormire, de nepăsare! Am învățat doar să criticăm, să visăm lucruri materiale dobândite fără pic de muncă, încercăm să ne mințim unii pe alții și răspândim în jurul nostru doar întuneric și răutate. Refuz să mă integrez în...

Read more »

Joc de iubire?

   "Într o lume erodată de valurile efemerității, fără suflare și speranță ne am făurit propriul joc. Am început încă de mici, atunci când nevoiți să părăsim raiul am pășit pentru prima oară pe tărâmul păcatelor și al morții. Am renunțat la nemurire și am plecat spre Pământ cu oarecare teamă și cu speranța că vom reuși ca după mulți ani să putem atinge din nou perfecțiunea. Impactul cu realitatea a fost nimicitor. Am pășit pe tărâmul bolilor, al durerii, al deznădejdii și mai ales al  universului în care binele nu reușește să alunge măcar o  mică o părticică din imperiul întunericului. Ne a fost încredințat fiecăruia câte un trup și o mică bucățică ruptă din rai închisă într o cutiuță îngropată în adâncul sufletului. Întorcând...

Read more »

Pași!

"Am avut un vis în noaptea de Crăciun. Mergeam pe o plajă iar Dumnezeu pășea alături de mine, pașii ni se imprimau pe nisip, lăsând o urmă dublă: una era a mea, cealaltă a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din pașii noștri reprezentau o zi din viața mea. M-am oprit ca să privesc în urmă. Și am revăzut toți pașii care se pierdeau în depărtare. Dar am observat că în unele locuri în loc de două urme nu mai era decât una singură... Am revăzut filmul vieții mele. Ce surpriză! Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă corespondeau cu zilele cele mai întunecate ale existenței mele: zile de neliniște și de rea-voință, zile de egoism sau de proastă dispoziție, zile de încercări și de îndoială,...

Read more »

Dragostea!

"Dragostea e chiar parte din suflet.E de aceeași natură. Dragostea e o scânteie divină ca și sufletul, și tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor și infinit, pe care nimic  nu l poate mărgini și nimic nu l poate atinge. Îl simți arzând până în măduva oaselor și l vezi strălucind până în adâncurile cerului."(V...

Read more »

Zid!

" Împletind tristețea cu nimicul am reușit ca după lungi și imense sacrificii să ridic zidurile de piatră. După atâta vreme cetatea ce mi putea oferi liniștea, siguranța și ocazia de a mă odihni în tihnă în clipele dureroase s a transformat dintr un vis în realitate. Orbit de dorința de a duce la bun sfârșit mărețul vis am încetat să mai trăiesc cu adevărat. M am izolat de lumea exterioară , am încercat să conserv frumosul și să alung răutatea, iar treptat , treptat am evitat să mai arunc măcar o singură privire în jurul meu. Abia la final când punând ultima cărămidă am terminat, m am întors plin de încredere și speranță spre lumea pe care odinioară o părăsisem. Cu sufletul strivit de emoție și cu miile de amintiri ce mi invadau mintea speram...

Read more »

Dor

     "Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea; nu e nici numai transfigurarea chipului ei, datorită distanţei şi trebuinţei de ea. Ci în dor e prezentă într-un fel propriu şi într-un grad foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, în care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite. Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta. În dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu înţelegerea adâncă în acela, dar, în acelaşi timp, în dor se cunoaşte omul pe sine însuşi, cum nu se cunoaşte în afara dorului. Dorul este înfăţişat adeseori...

Read more »