08.11.2014

Trandafirul Negru

" S-a terminat. Am renunțat definitiv la scris, la trecut și amintiri. M-am gândit mult și oricât mi-a fost de greu am luat o decizie, poate nu e cea corectă, dar am decis să nu leg aripile unui vis de trupul meu, să-i ofer libertatea și șansa unui viitor, un vis ce-și continuă zborul alături de altcineva. Așadar acestea sunt ultimele rânduri scrise de mine.

Vă mulțumesc din suflet tuturor și vă rog să rămâneți alături de acest vis pănă la capăt!

                                                                                                                    V. I.   "


Așa cum reiese din textul de mai sus acestea sunt ultimele gânduri scrise de cel care în urmă cu cinci ani a decis ca o parte din gândurile și sentimentele trăite să ia forma cuvintelor, să rămână legate de acest blog. Pentru a înlătura orice dubiu aș vrea să menționez că nu mai există nici măcar o singură legătură între mine și cel pe care l-ați cunoscut în atâtea zeci de postări. Am preluat blogul din dorința de a duce mai departe aceste gânduri și mai ales pentru că deși suntem două persoane diferite avem aceeași viziune asupra vieții.

                                                                                                                    E.C.




                                                            

02.11.2014

Gol absolut

" M-am îndepărtat! Atât de mult încât nu mai simt nici măcar o simplă vibrație, nu mă pot identifica deloc cu țara în care trăiesc, cu oamenii sau prietenii din juru-mi, cu sentimentele și gândurile lor. Sunt atât de străin de lumea în care trăiesc încât deseori mi-aș dori să plec departe, oriunde și oricând.
Să rămân doar un simplu trecător, fără identitate, un simplu chip rătăcit într-un deșert. Nu există modele, nu există adevăr, sinceritate sau demnitate! Ură, durere, mândrie și o realitate pictată grotesc... Iar aproape toți ne chinuim să ne păstrăm măștile, ne strivim sufletele pentru o firimitură de mândrie, ne călcăm în picioare mintea pentru a obține lucruri efemere, ne uităm părinții și rădăcinile, uităm ce înseamnă respectul, iubirea și viața. Preferăm ura, durerea, minciuna, ca în cele din urmă să ne deplângem destinul. E o mizerie atât de mare în sufletele noastre încât inima omului nu-i plină de sânge, ci de noroi, noroiul unui vis agonizant. Devine astfel o tragedie și simplul fapt de a trăi. Mi-e atât de rușine că sunt nevoit iau parte la acest rol încât dacă aș avea vreodată ocazia de a pleca, cu riscul de a pierde totul, nu aș ezita nicio clipă. "  (E.C)

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons