07.08.2014

Sfârșit


" Sfârșitul e dureros, nu-și schimbă suflul greoi și nu-și pleacă niciodată capul în fața unei vieți zdrobite. Pășește nepăsător peste cadavre, amintiri și nu uită vreodată, nu uită că ai pierdut lupta și își cere tributul. Recunosc te-am urât din tot sufletul, am încercat să alung orice urmă a ta și mi-am așezat liniștea pe fundația unei iluzii. Iluzie care își pierde zi de zi din lumină și grandoare, iluzie ce azi a devenit doar o oglindă a dramei pe care nu o voi putea împiedica. Nu-mi mai e teamă de un sfârșit, nu-mi mai e teamă de durere și uitare, ci doar de un viitor trecut, de o viață uitată într-un colț al acestei lumi, fără rost și însemnătate, viața unui obiect neînsemnat. Uneori îmi e atât de greu să-mi aduc aminte de imaginea copilului temător, copilul înspăimântat de sărutul rece al unei sfârșit timpuriu, de o amintire zdrobită de talpa greoaie a zecilor de ani. Am crezut că viața a însemnat cu adevărat ceva doar dacă a reușit să-și imprime o mică pată de culoare pe zidul alb, să alunge uitarea și să ofere bietului copil măcar câteva cuvinte descifrabile, rămase ca dovadă a unei existențe pe acest tărâm. De ce vă temeți oare? De praful uitării, de îmbrățișarea rece a pământului, de durere sau de întuneric și necunoscut ? E atât de ușor pentru voi să ignorați, să alergați în direcția opusă, să vă creați propria minciună pe care să o proiectați ca adevăr. Sfârșitul nu poate fi păcălit însă și oricât ai încercat să-l ignori va veni într-o zi și își va face datoria, iar nimic nu poate fi mai dureros decât să-ți vezi în ultima secundă propriul univers zdrobit de propria-ți ignoranță și mai ales să fii nevoit să privești chipul celui de care ți-a fost atât de teamă în întreaga viață. Acceptă adevărul, alungă iluziile și luptă cu fiecare secundă pentru o bucățică de viață, luptă pentru dor, durere, inimă și suflet și nu pentru un tărâm care se va scufunda atunci când cea urmă imagine va reprezenta totul. "



" Când renunțăm la vise și ne găsim pacea, avem parte de o scurtă perioadă de liniște. Dar visele moarte încep să putrezească înăuntrul nostru și ne infestează aerul în care trăim. Iar într-o bună zi visele moarte și putrezite fac aerul imposibil de respirat și ajungem să ne dorim moartea, moartea care să ne elibereze de certitudini. "
                                                                                                 Paulo Coelho 


S-a terminat. Am renunțat definitiv la scris, la trecut și amintiri. M-am gândit mult și oricât mi-a fost de greu am luat o decizie, poate nu e cea corectă, dar am decis să nu leg aripile unui vis de trupul meu, să-i ofer libertatea și șansa unui viitor, un vis ce-și continuă zborul alături de altcineva. Așadar acestea sunt ultimele rânduri scrise de mine.

Vă mulțumesc din suflet tuturor și vă rog să rămâneți alături de acest vis pănă la capăt!

                                                                                                                    V. I.  



Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons