Departe

" Atâţia dintre semeni nu prea ştiu
 ce să înceapă-n zori cu suferinţa.
 Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul
 chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa.

 Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă,
 pe frunţi albastru ger,
 pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier,
 în bulgăre de ţărână
 o lacrimă sau sâmbure de cer.

 Nu mai calcă pe pământ
 cine calcă-n suferinţă.
 Ea schimbă la faţă argila, o schimbă în duh
 ce poate fi pipăit, duios, cu stiinţă.

 Tată, carele eşti şi vei fi,
 nu ne despoia, nu ne sărăci,
 nu alunga de pe tărâmuri orice suferinţă.
 Alungă pe aceea doar care destramă,
 dar nu pe-aceea care întăreşte
 fiinţa-ntru fiinţă.

 Fă ca semenii noştri,
 de la oameni la albine,
 de la-nvingători la biruiţi,
 de la-ncoronaţi la răstigniţi, să ia aminte
 că există pretutindeni şi această suferinţă,
 până astăzi şi de-acum înainte
 singura legătură între noi şi tine. "

Read more »

Zbor

"Am încetat lupta! Mi am pierdut sabia, demnitatea și chipul nepătat sub cerul murdar al acestui război fără sfârșit, au trecut ani de la prima luptă, ani care nu și au respectat misiunea și m au lăsat pradă unui timp mort, un timp incapabil să aducă vreun strop de viitor în sufletul meu. Am încetat să trăiesc și am rămas doar o stranie nălucă într un univers imaginar, un univers întunecat, unul tainic, lipsit de viitor, presărat doar de prezent și de o singură imagine ștearsă a unui trecut îndepărtat. Am încercat să i ofer sufletului aripi, să l alung spre alt târâm, locul ce i ar putea aduce o picătură de viață și ar nimici lanțurile robiei. Am fost înfrânt, iar zborul plin de măreție și speranță a mușcat nisipul întunericului, iar aripile sufletului s au frânt pentru totdeauna. Am rămas prizonierul acestei lumi, târâmul ce sugrumă ultima fâșie de lumină, strivind șansa unei noi vieți a acestui luptător. Mai am doar câteva vise, vise ce se nasc, luminează preț de o secundă și se sting în mocirla acestui lac înghețaț de sângele amintirilor. Atunci când ultimul vis va muri voi râmâne singur în fața necunoscutului și a întunericului pentru eternitate."

                                     " Nu putem începe să murim decât uitând."

Read more »

Trup și suflet

  " Nu voi uita niciodată, nu voi lăsa timpul să mi fure cea din urmă imagine a trecutului, ci vreau ca ea să mi rămână adânc sculptată în aripile sufletului. Respir trecut, visez trecut și trăiesc în trecut. A trecut atâta vreme de la ultima clipă trăită încât aș putea să părăsesc acest tărâm fără niciun regret, ani în care eu mi am semnat propria sentință, ani în care am uitat să lupt pentru viitor. Am uitat de fiecare dată scopul meu și mi am târât trupul în mii de lupte fără rost, am încercat să apăr dreptatea, să nu las trecutul uitat într un colț obscur al acestei lumi, să lupt pentru onoare și adevăr, să nu mă las vreodată prizonierul lucrurilor lipsite de esență și să nu mi plec fruntea și să accept anomaliile lumii de azi. O parte din mine a murit în trecut! O parte din inimă, o parte din suflet și minte, toate s au stins sub ochii mei, iar eu nu am putut să mi întorc privirea, ci cu ochii în lacrimi mi am continuat nesfârșita luptă. O singură clipă de melancolie mi ar fi atras întreg sufletul în oceanul morții și aș fi fost învins pentru totdeauna. Am auzit în schimb râsul plin de răutate al oamenilor din jur și am simțit până în măduva oaselor răutatea și indiferența lor, egoismul și ura nemărginită. Oricât m a durut lucrul acesta am mers mai departe, nu a existat altă opțiune decât înainte și așa va rămâne. Nu am uitat însă să iubesc, să lupt, să zâmbesc și în același timp să plâng, nu a murit însă credința și speranța din sufletul meu, ci doar teama, ura și răutatea.  "

Read more »

Copil

"  Voiam neapărat să mă întorc, să pot păși iar pe tărâmul realității, să pot ajunge la mormântul copilului răpus de uitare și răutate. Au trecut ani de atunci, ani în care eu am rătăcit căutându mi un modest așezământ în care aș fi putut scăpa de orice gând, orice vis și aș fi rămas singur în odaie cu trecutul. Știam în clipa când am părăsit acest târâm destinul bietului copil, condamnat la întuneric și singurătate de oamenii care odinioară mi au fost alături, dar cu sufletul sfâșiat și cu obrazul brăzdat de miile lacrimi i am sărutat fruntea și i am promis solemn că mă voi întoarce și voi alunga orice strop de pâmânt și moarte de pe trupul și sufletul său și vom rămâne pentru totdeauna împreună. Nu a trecut nici măcar o secundă în care să uit zâmbetul său, să i las chipul să rătăcească în ghearele timpului, ci de fiecare dată visam ziua minunată în care aș putea să mă întorc și să l strâng în brațe. Nu am găsit locul în care speram că voi căpăta liniștea și rațiunea și mistuit de un dor groaznic am hotărât să mă întorc... Am săpat zi de zi panâ i am găsit trupul, iar apoi m am rugat și i am oferit micuțului o parte din inima, sufletul și viața mea. Pentru ultima dată i am suflat viață și i am promis că niciodată, dar niciodată nu l voi părăsi, ci vom rămâne veșnic împreună. Știu că nu am reușit să capăt nemurirea sa, dar pentru fiecare secundă în care timpul va veni să și ceară birul și implicit să i sugrume viața copilului voi plăti tributul din anii ce mi au rămas. Doar așa vom putea supraviețui amândoi în această lume inundată de indiferență și ură, o lume a oamenilor nepăsători, a oamenilor bolnavi de egoism și invidie, o lume inițial nemuritoare devenită mult prea degradabilă. Vom râmâne doar noi doi...   " 

Read more »

Stea

    "  M aș întoarce... M aș întoarce pentru totdeauna, aș părăsi pustiul și l aș lăsa moștenire timpului, aș înceta să mai stropesc zidurile de nisip și aș lăsa glasul tainic al vântului să și înfășoare mantaua în jurul ruinelor. În atâția ani nu mi aș fi imaginat vreodată că aș putea învăța gustul amar al uitării, dar timpul m a învățaț totul. Mi a oferit o palmă, o palmă părintească peste un obraz plin de încredere, unul mult prea visător și lipsit de orice urmă de îndoială. Am crezut ani la rând că singura armă a omului de a lupta împotriva uitării ar putea fi tocmai acest război. Din păcate chiar de vei reuși să menții nestinsă flacăra chipului drag al unui om va fi de ajuns ca el să rupă ultimul fir către tine și vei cădea în hăul amintirilor. Singur nu vei putea menține vie imaginea trecutului, iar oricât de mult ai încerca nu vei reuși să joci rolul celui care a ales să ți abandoneze chipul în ghearele trecutului. Ești condamnat la uitare, la pustiu și amăgit uneori de cel ce te a izgonit, cel ce alege să se întoarcă  doar pentru a zdrobi ultimul tău vis și a-ți aminti durerea din sufletul tău și mai ales faptul că te a abandonat. Așadar îți va rămâne o singură opțiune: aceea de a prețui fiecare secundă, fiecare cuvânt ca și cum acesta ar fi ultimul, fiecare zâmbet și imagine. Într o lume atât de nesigură aceasta poate fi singura ta certitudine. Voi părăsi totul și mi voi urma steaua abandonată cu mult timp în urmă, ea e singura ce mi poate aduce liniștea și mai ales imaginea clipelor din trecut izolate într un colț al sufletului, imagini șterse și icoane fără chip și viață ce și pierd seva printre dunele de praf și întuneric.
    "

Read more »