24.06.2011

Cuvinte

"
  Omul a fost făcut dintr-un lemn aşa de noduros, încât e lucru îndoielnic că s-ar putea ciopli vreodată din el ceva absolut drept.

  Sublim este ceea ce, prin simplul fapt că-l putem gândi, dovedeşte existenţa unei facultăţi a sufletului care depăşeşte orice unitate de măsură a simţurilor.

  Adevărul e sublim şi de aceea urăşte el minciuna şi prefăcătoria. Are un sentiment profund faţă de demnitatea naturii umane. Se preţuieşte pe sine şi consideră omul o creaţie demnă de respect. Nu suportă niciun fel de supunere josnică şi din pieptul lui nobil respiră libertate. Are oroare de orice fel de lanţuri, de la cele aurite, purtate la curte, până la cele de fier greu ale sclavilor de pe galere.

  Un om poate fi pentru mine şi un obiect de iubire, de frică sau de admiraţie, care poate merge chiar până la uimire şi totuşi să nu fie pentru aceasta un obiect de respect. Firea lui hazlie, curajul şi forţa lui, puterea pe care o are prin rangul său printre semenii lui îmi pot insufla asemenea senzaţii, totuşi lipseşte încă respectul interior faţă de el.

  A trebuit să renunţ la o parte din raţiune pentru a face loc credinţei.

  Cel ce se transformă în vierme nu se poate plânge după aceea că e călcat în picioare.

   Două lucruri umplu sufletul cu veşnic nouă şi adâncă admiraţie şi veneraţie cu cât mai des şi mai stăruitor gândirea umană se îndreaptă spre ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea umană în mine.

   În om e un sir nesfarsit de oameni.

   Orice cugetare generoasa, orice descoperire mare purcede de la inima si apeleaza la inima.”

17.06.2011

Lacrimă!

  " Am nevoie de o lacrimă, de o porțiune din sufletul trecutului, de un vis de ceară nelipsit de viață!  O singură privire spre trecut mi ar otrăvi inima și nu ar reuși decât să alunge și cea din urmă cicatrice  a prezentului! Mânat de întuneric și singurătate îmi adâncesc trupul în pânza plină de mister și moarte țesută de propriile vise năruite de timp, de uitare și viață. Plin de răni, cu ochii învăluiți în mantaua rece a răzbunării mi am ridicat trupul frânt, am strâns cenușa miilor de vise moarte și am căutat îndelung o picătură desprinsă din sufletul luptătorului! Doar aripi rupte, lacrimi roșii, pline de răutate și dezamăgire împodobesc câmpul de luptă! Sunt nevoit să plec departe, departe de haosul și mirosul de moarte al vieții. Am rămas fără suflet, cu o inimă împietrită, lipsit de strălucirea și lumina trecutului glorios, fără veșmânt și din păcate având doar un ciot din sabia trecutului!  Aș putea să țip, să cer ajutorul celor din jur, dar nu pot implora slujitorii dușmanului, nu pot alunga mândria, nu pot înlătura curajul nebun și instaura lașitatea! Plec singur către cetatea de odinioară, cetatatea ce mi poate oferi un strop de liniște și în același timp sentimentul libertății! Îmi cunosc sfârșitul tragic, dar nu pot lăsa vântul tristeții să mi alunge amintirile spre tărâmul uitării! Mor alături de zidurile ridicate în trecut, alături de visul neîmplinit al unui viitor luminos, alături de timp și întuneric! Las moștenire o inimă de piatră, un ciot din sabia marelui luptător și o lacrimă plină de durere și trecut!"

15.06.2011

Omul?

   "Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulțumesc cu abstracțiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul,există victima,există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există și cel care se revoltă. Dar pe acesta nu l poți vedea întotdeauna; îl copleșesc martorii, dintre care se aleg mereu și călăii, și victimele pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire.
  Mi am dat seama că țipetele există. Însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Suntem surzi, iar cei care țipă se chinuiesc să țipe și mai tare văzând că nimeni nu-i aude. Toți își văd de treburile lor mai departe ca și când nimic nu  s ar fi întâmplat, iar tu te simți atunci ca o păpușă dezarticulată. Că să recapeți senzația că ești om trebuie să observi un semn că te aude cineva. Altfel înnebunești. Și ca să nu înnebunești, țipi și mai tare. Și deodată observi că vocea nu te mai ascultă. Țipătul a ajuns la limitele lui și s a frânt. Tăcerea a fost mai puternică decât el!"  (O.P)

14.06.2011

Tăcere!

Rânduri goale, lipsite de profunzime, spulberate de vântul indiferenței, acoperite de praful uitării se nasc și mor asemenea viselor! Contactul cu viața aduce moartea,deznădejdea și neîmplinirea unor cuvinte sortite tărâmului efemer! Viața voastră nu i decât o simplă reprezentație, o piesă jucată de personaje diferite, dar din păcate având același sfârșit dramatic,aceeași piesă nelipsită de monotonie! Nu pot ridica privirea spre exterior, spre lumea voastră caracterizată doar de o simplitate grotească, de răutate și invadată de mii de gânduri neîmplinite și frământări! Din păcate nu pot schimba destinul celor din jur, nu le pot oferi fericirea, nu le pot alunga frământările și nu pot alunga ura,disprețul,mândria și indiferența oamenilor. Iar peste toate se așterne în sufletul vostru un sentiment de lașitate, de teamă față de lucrurile frumoase, un permanent refuz al omului de a accepta binele, o negare a valorilor și o îndepărtare continuă făță de suflet! Eu nu mi doresc nimic din partea celor din jur, dar nu pot accepta vreodată falsitatea, ignoranța și deasemenea jocul vostru grotesc de a viața! Nu ți mai înrobi sufletul, nu încerca să i alungi pe cei din jurul tău, ci luptă ca în fiecare zi să i aduci fiecărui om un strop de bucurie, o picătură de fericire din valul pe care ai putea să l răspândești! 
O ultima oră, o ultimă amintire și un singur vis! Singurele ce au rămas alături de sufletul unui străin, alături de trecutul unui copil uitat în întunericul lumii! Evadez din lanțurile prezentului, ignor trecutul și strivesc viitorul! Aștept ca liniștea să mi învăluie trupul în întuneric și singurătate, să alunge miile de vise spre tărâmul nemuririi!

12.06.2011

Cuvinte!

"
Gradul de sensibilitate la durere, frustrare, creşte proporţional cu simţirea şi inteligenţa.

Nici să iubeşti, nici să urăşti: iată jumătatea oricărei înţelepciuni. Nici să nu spui nimic, nici să nu crezi nimic: iată cealaltă jumătate.

Visul este o scurtă nebunie, iar nebunia este un lung vis.

Orice zi este o mică viaţă - orice deşteptare şi sculare o mică naştere, orice dimineaţă o mică tinereţe, orice culcare şi adormire o mică moarte.


Să ne abţinem să criticăm, fie şi cu bună intenţie, căci a răni pe cineva este uşor, a-l îndrepta este imposibil.

Un caracter nobil, un spirit drept, o natură veselă şi un corp sănătos sunt bunurile supreme şi cele mai de preţ pentru fericirea noastră.


De-am bate la lespedea mormintelor pentru a oferi morţilor viaţa, ar refuza cu toţii.
"
                                                                                                           Arthur Schopenhauer

 

06.06.2011

Vioara!


"  E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge,
  Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
  Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare,
  Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!

  Vibreaz-asemeni unei cădelniţi orice floare;
  Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
  Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge!
  Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare.

  Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge;
  Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare!
  Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare;
  Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
  
  Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare
  Vestigii luminoase din vremi trecute strânge!
  Şi soarele în zare s-a înecat în sânge...
  În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare! "
(C.B)


02.06.2011

Capăt de istorie!

" Lacrimile unui copil, picăturile de suflet desprinse din tărâmul viselor, cuvinte nescrise purtate de vântul suferinței spre granița realității! Viața se sfârșește într un colț de lume, lipsită de farmec, deposedată de parfumul nemuririi, legată doar de amintirea unui trecut luminos! Îmi iau inima și o frâng în mii de bucăți, o arunc în bătaia necruțătoare a destinului, alături de istoria unui glas tăcut, de sufletul de piatră al trecutului! Aștern mantaua tăcerii peste gândurile și amintirile amare, nelipsite de frământare și suferință! O să arunc trupul valurilor timpului, iar sufletului îi încredințez libertatea, oferindu i aripile unui destin nemuritor! Iar cetatea sa va rămâne doar o mărturie ștearsă a unui trecut îndepărtat, imaginea unui prinț de catifea, lipsit de propria i lumină, având alături speranța unui sfârșit glorios și nu al unuia mizer,nelipsit de atingerea monstruoasă a monotoniei, de suflarea plină de praf și uitare a indiferenței!" "

 

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons