Departe!

" A aștepta înseamnă a supraviețui cât mai mult, a aluneca spre moarte încet!''
Acum sunt atât de departe de viața din trecut, de amintirile și de visele lăsate pradă singurătății. Am ales să distrug totul și să plec spre alte vremuri fără a mă gândi vreo singură clipă dacă voi mai reveni vreodată . 

Read more »

Încotro?

  '' Iubirea e un sărut furat, un zâmbet inocent, o îmbrățișare pătimașă și un suflet smuls din piept!''  Îmi e dor de parfumul trecutului, de sunetul vremurilor de odinioară dispărut sub greutatatea zecilor de ani. Aș vrea să plec, să las în urmă tot trecutul și păcatele lumii de acum și să trăiesc departe de nebunia zilelor de acum. Trăim într o lume întunecată, o lume a măștilor, o lume fără vreun strop de speranță, una sufocată doar de visele materiale. Am uitat ce înseamnă să ți trăiești cu adevărat viața! Ne transformăm puțin câte puțin sufletul în piatră, ucidem fără milă copilul din interiorul nostru și îndepărtăm treptat fericirea! Nu vrem ca sufletul nostru să capete eternitatea și tânjim întotdeauna spre plăcerile oferite de viața materială! Ne zbatem cu atâta ardoare pentru lucruri lipsite de însemnătate, fără sens și pierdem fără rost timpul atât de prețios. Sunt atât de îngrozit de gerul ce a cuprins sufletele voastre încât în fiecare dimineață dăcă aș avea oportunitatea de a pleca spre alte vremuri nu aș ezita nicio clipă. Am încurcat complet sentimentele: ne manifestăm compasiunea față de un anumit personaj dintr o lume virtuală, dar în schimb nu avem milă de oamenii neajutorați din jurul nostru. Sunt vremurile în care nu mai poți impresiona un om prin faptele tale, ci spre rușinea noastră doar poveștile fără bază reală capătă atenția noastră! Nu văd nici cea mai mică rază de lumină și deși lucrurile par că se apropie de finalul tragic mai am puterea de a zâmbi în fața acestei drame. Așadar azi sunt trist ,dar în același timp fericit, sugrumat, dar liber!
  " Nu pe ape moarte vreau să visez pământul, ci pe stânci zdrobite de îmbrățișări de spume!"

Read more »

Strigăt!

 

  " Ţi-aş spune ceva, 

   despre noi,

  despre zăpada de-afară,

  despre dragostea mea.

  Ţi-aş spune ceva,

  orice,

  numai sa nu crească iarba tăcerii între noi.

  Ţi-aş spune ceva,

  ce-ai ştiut sau ce ştiu,

  dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi

  şi s-au răcit sunetele din cuvântul târziu."(O.P)

Read more »

Scrisoare pentru voi!

  "  Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:
clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai puțin timp;
avem mai multe funcții, dar mai puțină minte,
mai multe cunoștințe, dar mai puțină judecată;
mai mulți experți și totuși mai multe probleme,
mai multă medicină, dar mai puțină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puțin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiți,
Citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor și
ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des.
Am învățat cum să ne câștigăm existența, dar nu cum să
ne facem o viață,
Am adăugat ani vieții și nu viață anilor.
Am ajuns până la lună și înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversăm strada să facem cunoștință
cu un vecin.
Am cucerit spațiul cosmic, dar nu și pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari, dar nu și mai bune.
Am curațat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu și prejudecățile noastre.
Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține.
Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm.
Am construit mai multe calculatoare: să dețină mai
multe informații, să producă mai multe copii ca
niciodată, dar comunicăm din ce în ce mai
puțin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor și digestiei
încete; oamenilor mari și caracterelor meschine;
profiturilor rapide și relațiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar
mai multe divorțuri,
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unică folosință,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale și pastile care îți induc orice
stare, de la bucurie, la liniște și la moarte.
Sunt niște vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce această scrisoare și în care
poți decide
fie să împărtasești acest punct de vedere,
fie să ștergi aceste rânduri.
Amintește-ți să-ți petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Amintește-ți să spui o vorba bună copilului care te
venerează, pentru ca acel copil va crește curând și va
pleca de lânga tine.
Amintește-ți să-l îmbrățișezi cu dragoste pe cel de
lângă tine pentru că aceasta este singura comoară pe
care o poți oferi cu inima și nu te
costă
nimic.
Amintește-ți să spui “TE IUBESC” partenerului și
persoanelor pe care le îndrăgești, dar mai ales sa o
spui din inimă.
O sarutare și o îmbrățișare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Amintește-ți să-i ții pe cei dragi de mână și să
prețuiești acel moment pentru că într-o zi acea
persoană nu va mai fi lânga tine.
Fă-ți timp să iubești, fă-ți timp să vorbești, fă-ți
timp să împărtăsești gândurile prețioase pe care le
ai!"(O.P)

Read more »

Ultimul vis!

  " Întemnițat, fără vise, fără suflare și speranță ridic timid privirea spre cel care de atâta amar de vreme încearcă să mi fure sufletul. Nu voi regreta niciodată faptul că am avut curajul de a mă împotrivi dorinței sale bolnave de a mi lua absolut totul. Am început lupta de pe un piedestal, dar treptat m ai atras în mocirla ta și ai reușit să transformi totul  în rău! Mi ai răpit mii de vise, rupându le aripile și apoi atârnându le pe zidul tristeții. Târziu am realizat că sunt prea slăbit pentru a continua războiul și am ales să fug departe, crezând că astfel vei uita și îmi vei oferi prilejul de a evada din această luptă. Obosit am zărit în depărtare micuța cetate părăsită și gândindu mă că ea îmi poate oferi liniștea atât de mult căutată m am refugiat în spatele zidurilor. Dar totul a fost doar o simplă amăgire, crezându mă liber mi am dat seama că sunt închis în cetatea celui care m a hăituit și totul a fost doar o iluzie a sentimentului de libertate. Mi am săpat propriul mormânt, iar acum aștept cu inima zdrobită, orb, cu sufletul sugrumat ca destinul să și urmeze traseul prestabilit. Îi aud pașii tot mai aproape, suflarea lui de moarte și sunetul trist al finalului. Fără lumină, fără vreun strop de speranță, părăsit, neavând posibilitatea de a evada sunt nevoit să pășesc pe câmpul de luptă. Oare de ce mi am dorit cu atâta ardoare finalul? Prezentul nu mai există! El este doar un scurt film al tuturor amintirilor! Acum la final îți pot spune doar atât : nu mi voi pleca capul în fața ta și niciodată nu ți voi oferi sufletul! Așadar tu nu mă poți învinge! Nu poți fura sufletul unui om nebun însă unul ce a ales să trăiască alături de Creatorul său.Iar pentru fiecare vis sfărâmat voi înălța două și întotdeauna voi transforma răutatea ta în fericire! Acum pot afirma cu tărie : El Cid e un om liber care a ales să trăiască frumos într o lume fără păcate, o lume în care doar trăirile sufletești și visele vor conta !"

Read more »

O lume nouă!

România nu mai există! Se pare că lupta dusă cu atâta înverșunare împotriva noastră își va atinge scopul în curând! După sfârșitul războiului a început o adevărată prigoană împotriva naționalismului, a creștinismului, a oamenilor ce și au susținut țara plătind cu propria viață. Au încercat să ne distrugă la început prin violență, aducând în prim plan comunismul lui Marx și Engels, spunându ne nouă că reprezintă forma perfectă de conducere. Sistemul în care puteai ajunge pe cea mai înaltă treaptă a conducerii având doar două lucruri elementare: o voce cât mai răsunătoare(cu ajutorul căreia slăveai "măritul conducător") și poate cel mai important să fii capabil ca în orice moment să l trădezi pe cel care te a ajutat și implicit să i iei locul, necontând niciodată mijloacele folosite! Îmi e de ajuns o singură frază pentru a mi da seama de forma aceasta de conducere:"Să fiți fericiți, că vă ia mama dracului!". S au comis mii de crime, s au distrus zeci de biserici, dar paradoxal ceea ce și doreau comuniștii cu atâta ardoare și anume sufletul nostru nu au reușit să l obțină. Străinii care de fiecare dată ne oferă mii de sfaturi nu ne au ajutat să răsturnăm acest sistem dezastruos de conducere.Ne au părăsit în 1946 și abia când țara începuse să și revină, au intervenit și sub masca unei revoluții regizate au îndepărtat acest sistem și au instaurat "democrația"! Au pus la conducere tot unul din vechiul sistem, schimbarea fiind doar de fațadă. Păcat că au murit atâția zeci de tineri încercând să ne redea nouă libertatea.Din 1990 conducătorii au schimbat radical modul de a lupta,  ne au pus pe tavă tot ce dorim și treptat ne au atras în această cursă.Ne am pierdut singuri sufletele în mocirla zilelor de azi!Suntem într o stare incredibilă de nepăsare, nu mișcăm măcar un singur deget pentru a schimba un lucru minor.Nu pot privi nici măcar o secundă în jurul meu pentru că din păcate totul e alterat. Calculatorul, televizorul, ziarul abundă în violență, jigniri, nuditate toate promovând nu oamenii de mare valoare ci doar pătura de jos a societății. Cei care ne conduc nu vor avea niciodată nevoie de tinerii cu un grad ridicat de inteligență, sănătoși, fără vicii pentru că astfel ei nu și mai pot duce la bun sfârșit faptele murdare. Au nevoie de oameni ca noi : disperați după televizor, calculator, plini de vicii, persoane ce nu și doresc decât plăcere trupească. Așadar să lăsăm țigările, alcoolul, cluburile, filmele, să nu mai fim întotdeauna captivați de violență și nuditate și să evităm să trăim în lumi imaginare sau virtuale!

Read more »

Final!

 " Sunt obosit, cu sufletul mistuit de miile de vise ce se nasc, ce și iau zborul și în cele din urmă se izbesc cu brutalitate de zidurile realității.Încerc să fug, să închid ochii, dar imaginea morții nu dispare.S a întipărit adânc în conștiința mea și nu mi oferă pace! Am încercat să l înduplec pe stăpânul cetății să mi lase doar un vis.În zadar îmi strig durerea, m a părăsit și a luat cu el cheia ce mi ar fi putut reda libertatea.De aș putea trimite doar un mesager, dar e mult prea târziu!Au uitat de bietul prizonier, lăsându l așadar să înfrunte singur răul ce i a alungat! M au părăsit toți, până și soarele și a ascuns razele aurii în spatele norilor, a sosit vremea întunericului. Fără pic de lumină, înfometat și întemnițat aștept resemnat sfârșitul! Simt cum inima-mi înspăimântată nu și mai poate controla bătăile, iar mintea își pierde ultima fărâmă de luciditate.Aud șoaptele îngerilor ce mi poruncesc să i urmez, dar în nebunia mea nu mai pot distinge originea acestor creaturi. Îmi e teamă că i doar o ispită a celor din lumea întunecată și prefer să rămân în celula mea, deși în clipa când ea nu ți mai poate oferi un strop de speranță devine propriul tău mormânt. Răul mă înconjoară, îi aud pașii tot mai aproape, iar vântul înfricoșat de macabra priveliște părăsește micuța cetate. Sunt singur! Ceasul a uitat să mai bată, iar timpul e doar un simplu spectator în fața acestei drame. Simt cum inima bate tot mai încet în ritmul melodiei cântate de Regina Întunericului. Concertul pare că și va găsi sfârșitul pentru întotdeauna.Împreună cu cea din urmă bătaie a inimii voi păși spre tărâmul întunecat. Iar trupul, sărăcuțul de el va rămâne doar o simplă statuie, o amintire tristă și tăcută a bucuriei vieții de odinioară! În negura văzduhului aburii sufletului se pierd în infinitul universului!  
 S a stins un vis!Acoperă mi mormântul cu o manta și spune te rog vântului ce vine trista veste a morții!"
El CiD

Read more »