29.09.2010

Suflet



"Nu ceea ce vezi reprezintã fantasticul, miraculosul.Cautã în interiorul tãu şi vei descoperi adevãratele comori,darurile primite de sus.Niciodatã sã nu fii mulţumit cu ceea ce ai realizat.Nimic nu se comparã cu tristeţea sau entuziasmul din sufletul tãu .Nu abandona,nu cãuta sã fii  doar un exponent, ci o individualitate.O relaţie de concordanţã între trup şi suflet va fi lucrul cel mai valoros realizat vreodatã de tine.Nu muri în nepãsare, nu ţi bate joc de tine! Micile bucurii actuale sau persoanele din jurul tãu te vor pãrãsi vreodatã şi vei rãmâne tu şi sufletul tãu strãin! Nimeni nu te va înţelege sau ajuta mai bine ca sufletul tãu pentru cã acesta reprezintã creaţia divinã.Astfel, a cãuta sã te îndepãrtezi ,sã l ignori va fi cea mai mare greşealã a ta!Iubeşte-l ,respectã-l  şi considerã-l cel mai bun prieten al tãu.El va fi cu tine de la naştere pânã la moarte.Sufletul nu te va pãrãsi niciodatã.Când vei fi mãcinat de gândurile singurãtãţii te va ridica, când vei fi bolnav te va vindeca pentru cã reprezintã singura legãtura cu lumea de sus.Un alt univers, unde toţi se respectã, munca este preţuitã , singurãtatea strivitã.Aşadar, te rog cautã-l şi vei vedea cã totul va merita.Nu cãuta sã fii un om simplu, dominat de lucrurile exterioare, trecatoare, ci încearcã sã capeţi eternitatea!"
El CiD

27.09.2010

Azi

Sunt un om nou!Singur,foarte obosit,dar fericit si liber!

26.09.2010

Ceva de atins si neatins....


"Când ai înţeles cã nimic nu este , cã lucrurile nu şi meritã nici mãcar statutul de aparenţe, nu mai ai nevoie sã fii mântuit,eşti gata mântuit... şi nefericit pe veci...”
Te zbaţi în întuneric şi singurãtate şi nu vezi mãcar vreun strop de luminã!Însã tu nu vei renunţa!Vei cãuta soluţia.Eşti obosit , fãrã
a avea mãcar un mic ajutor,tu  înfrunţi destinul.Mor prietenii,dispar toţi în negura timpului şi nici mãcar nu ţi vei întoarce privirea spre vremurile apuse.Îti e teamã de trecut.Înainte ,tot înainte !Nu am de ales.Sunt la capãtul drumului , inima mi bate tot mai încet,sufletul e tot mai rece, iar mintea pare anesteziatã de miile de gânduri ce mã doboarã.Mã opresc, în zadar mã zbat ,soluţia e în interiorul meu.O sã mi scot inima!Fãrã ea voi cãpãta liniştea eternã!
El CiD
Să ştii să plângi...
" Să ştii să plângi
Când taina fericirii
Te leagănă
Pe visul ei de nor,
Când inima
Ţi-e plină de iubire,
Şi visele
Durează până-n zori.

Să ştii sa râzi
Când viaţa te doboară,
Şi neguri surde
Se strâng în jurul tău,
Când amintiri ucise
Te-infioară,
Strivindu-ţi gânduri
Şi păreri de rău.

Să ştii să plângi
Când te-a'invelit sărutul
Cu taina lui,
Cu dorurile-i fireşti.
De-atâtea ori
El este începutul...
Să ştii să plângi
Inseamnă să iubeşti. "


( Stancu Nicolae )

22.09.2010

Ultima lupta!

"Am uitat totul.Nu mai simt nimic.Sunt doar o amintire uitatã într un colţ de iad.Nimeni nu încearcã sã mi rasfoiascã paginile pictate de sânge.Scrisul se pierde în negura timpului ,iar nãpãstuita amintire zboarã spre meleagurile de mult apuse.Va fi alãturi de creatorul sãu.Au murit visele,au dispãrut sentimentele,iar acum se macinã şi cea din urmã imagine.Iau totul cu mine,le îngrop în adâncul sufletului.Aşadar plec şi eu!Însã nu mi voi părãsi cetatea în ghearele necruţãtoare ale timpului.O voi distruge!Doar ea va cãpãta eternitatea.Cenuşã,praf,moarte,singurãtate...Toate vor rãmâne moştenire şi vor bântui tãrâmul unde îmi lãsasem inima.Mii de lacrimi au încercat sã mi stingã focul.Nu au reuşit!Nici mãcar vântul nu a izbutit sã mi îndulceascã suferinţa.Îmi iau zborul.Întorc timid capul pentru ultima datã spre locul unde m am nãscut şi am murit,tãrâmul unde sufletul meu de copil a fost strivit!"
El CiD 22 septembrie 2010

17.09.2010

Moarte


"Te am iubit prea mult,extrem de mult.Atât de mult încât sufletul mi a secat odatã cu plecarea ta. Sunt pierdut între zidurile singurãtãţii.Mã sufoc de dorul tãu .Cel din urmã sentiment este îngropat. Sunt doar o stânca izbitã de valurile necruţãtoare, o stâncã fãrâmatã treptat de marea ce odinioara îmi era prietenã.Sunt nebun , mort ,fãrã amintiri, fãrã vise , fãrã sentimente ci posed doar un imens vid.Dulce suferinţã, tu nu m ai pãrãsit?!Te simt în suflet,îti simt mirosul în fiecare adiere de vânt .Mã înconjori şi mi însoţeşti paşii printre zidurile erodate de indiferenţã.Stau pe mormântul în care mi am pãrãsit iubirea ,speranta şi viaţa.Nu simt nimic,sunt orb şi doar frigul şi o amintire uitata într un colţ al inimii îmi lumineazã preţ de o secundã întunericul din mine.
Un simplu om mãcinat de neprevãzut.Nu mai am cuvinte,au fost înghiţite de iubire.
Pot sa ţip sa mi strig durerea,dar e inutil...Sunt doar eu.Corzile sufletului vibreazã la fiecare atingere a ta şi intoneazã imnul singurãtãţiiSperam într un final glorios şi nu voi primi decât ordinul de a mã izola de tot ceea ce m a doborât.Rãnit,singur,înghetat îmi plâng soarta în faţa propriului mormânt .Oare mai pot reînvia vreodatã iubirea?O luptã groaznicã între suflet şi minte...între iubire şi raţional!O luptã între Dumnezeu şi Lucifer!Iar trupul asemenea unui teatru de rãzboi e mutilat de intensitatea duelului.Mor alãturi de visul şi speranţa ce m au însoţit pretudindeni..."
El Cid 17-09-2010

09.09.2010

Doar o amintire!


"Iubesc trecutul şi urãsc viitorul...Nu mi pot uita amintirile,nu mi pot pãrãsi locul mãcinat de cãderea timpului.Mi am construit propriul univers,acum uitat de toţi şi bântuit de vântul degradãrii.Nu mi pot pãrãsi cetatea, voi rãmâne drept şi nu mi voi pãrãsi creaţia.Ea va pieri în acelaşi timp cu mine.Sunt nebun de dor...În fiecare secundã cutreier ruinele şi neputincios încerc sã reconstitui grandoarea de altãdatã.Zidurile sunt doar o imitaţie a celor de odinioarã,oamenii au dispãrut şi sufletul meu nu poate decât sã iubeascã imaginea ştearsã a celor ce m au pãrãsit.Albul a devenit negru,iar apa un imens râu de lacrimi ce mi spulbera şi ultimele nãzuinţe.Inima mi bate tot mai încet,obositã parcã de atâta dor.Mor treptat ,schingiuit de singurãtea absolutã.Aripile mi sunt frânte,sufletul zdrobit şi oare voi mai putea aduce cândva lumina şi strãlucirea creaţiei?Nu!Am pierdut absolut totul,i am lasat sã plece pe cei ce nu au voit sã mai rãmânã..."
El CiD 09 sept 2010

04.09.2010

Iubire


“A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile.”

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Macys Printable Coupons