Vals, vals, prietene vals!

"La geamuri, toamna canta funerar
Un vals indoliat, si monoton...
prin salon,
Dupa al toamnei bocet mortuar.

Auzi, cum muzica rasuna clar
In parcul falnic, antic, si solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna canta funerar.

Acum, suspina valsul, si mai rar,
O, lasa-ma acum sa te cuprind...
-Hai, sa valsam, iubito, hohotind,
Dupa al toamnei bocet mortuar."

Read more »

Fara rost

"Aşteptarea mã distruge.Monotonia îmi cufundã gândurile într o mare de întuneric şi singurãtate ce mi macină ultimele clipe de fericire.Stau singur pe o bancã şi aştept!Pe cine oare?Nu mi amintesc.Însã exact ca un mic copil ce şi aşteaptã nerabdător mama,ca un condamnat mistuit de gândurile negre,stau cu sufletul gâtuit de emoţie pe aceeaşi bancă de mult timp.Au trecut anii peste mine,peisajul şi a schimbat radical înfăţişarea şi tot nu pot pleca.Universul se întunecă,speranţa moare în cele din urmă ,iar sufletul meu de copil e nimicit parcă de visele năruite.A început să plouă, însă treptat totul e cuprins de un ger năprasnic.Peste lacrimile mele se aşterne un strat de mari fulgi de neagră catifea.Frigul mă îngrozeşte ,îmi străpunge trupul fragil.Cu sufletul sfâşiat înfrunt destinul nemilos.Cer o haină şi nu primesc nimic.Sunt înconjurat pretutindeni de oameni, însă aceştia îmi aruncă o privire sfidãtoare şi un strop de indiferenţã.Niciunul nu e interesat de soarta mea.Cerul se întunecã,vântul suflã rece,în timp ce o mânã uriaşã strãpunge bolta învineţitã şi mi oferã o altã viaţã.Sunt tentat sã mi pãrãsesc locul şi deşi totul pare a fi un coşmar nu l pot abandona.Tristã aşteptare,am îmbãtrânit,am pierdut clipele atât de preţioase!Voi pleca cu un amar regret, un ultim gând ia naştere şi zboarã spre locul unde plin de speranţã şi entuziasm credeam cã vei veni.Strivit de frig,cu trupul desfigurat de vitrega naturã întind timid mâna .Ploaia dispare brusc,trupul moare ,iar sufletul de pe înaltele creste va privi ca printr o oglindã banca unde odinioarã aştepta nemurirea.
Locul e acum pãrãsit,iar timpul atât de neîndurãtor va mãcina totul si îi va cãlãuzi pe cei ce nu au voit sã ajute bietul sãrman într o lume a uitãrii,a degradãrii!
Aşteptam un semn pe care nu l am primit.Voi dispãrea!Mã înec în propriile vise...."
El CiD

Read more »

Epilog!

Le am închis definitiv!Nu mai bate s a oprit.A dispărut la fel cum a şi sosit.I am pus lacăt pentru a nu o mai deschide;o s o îngrop adânc în suflet!Mă retrag în spatele zidurilor,a ruinelor de altadată...


"S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!"

Read more »

Genial!!

Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie :

- Să vă explic care e conflictul între ştiinţă şi religie…

Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare.

- Esti creştin, nu-i aşa, fiule?

- Da, dle, spune studentul.

- Deci crezi în Dumnezeu?

- Cu siguranţă.

- Dumnezeu e bun?

- Desigur, Dumnezeu e bun.

- E Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?

- Da.

- Tu eşti bun sau rău?

- Biblia spune ca sunt rău.

Profesorul zâmbeşte cunoscător. Aha! Biblia! Se gândeşte puţin…

- Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă şi tu o poţi vindeca. Poţi face asta. Ai vrea să o ajuţi? Ai încerca?

- Da, dle. Aş încerca!

- Deci eşti bun.

- N-aş spune asta.

- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuţi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu răspunde, aşa că profesorul continuă :

- Dumnezeu nu ajută, nu-i aşa? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Iisus să-l vindece! Cum poţi spune că Iisus e bun? Poţi răspunde la asta?

Studentul tace…

- Nu poţi răspunde, nu-i aşa?

El ia o înghiţitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp, studentului, să se relaxeze…

- Hai să o luăm de la capăt, tinere! Dumnezeu e bun?

- Păi…, da, spune studentul.

- Satana e bun?

Studentul nu ezită la această întrebare:

- “Nu”.

- De unde vine Satana?

Studentul ezită….

- De la Dumnezeu.

- Corect! Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume?

- Da, dle.

- Răul e peste tot, nu-i aşa? Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

- Da.

- Deci cine a creat răul? ??

… Profesorul a continuat:

- Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul! Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem, defineşte ceea ce suntem, atunci înseamnă că Dumnezeu e rău!

Din nou, studentul nu răspunde…

- Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâţenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?

Studentul se foieşte jenat…

- Da.

- Deci cine le-a creat?

Studentul iarăşi nu răspunde, aşa că profesorul repetă întrebarea:

- CINE LE-A CREAT? !?

Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faţa clasei. Studenţii sunt uimiţi.

- Spune-mi…, (continuă el, adresându-se, altui student)…

- Crezi în Dumnezeu, fiule?

Vocea studentului îl trădează şi cedează nervos :

- Da, dle profesor, cred.

Bătrânul se opreşte din mărşăluit…

- Ştiinţa spune că tu ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi observa lumea din jurul tău! L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu?

- Nu, dle. Nu L-am văzut!

- Atunci spune-ne dacă L-ai auzit vreodată pe Dumnezeul tău?

- Nu, dle, nu L-am auzit!

- L-ai simţit vreodată pe Dumnezeul tău, L-ai gustat sau Lai mirosit? Ai avut vreodată o experienţă senzorială a lui Dumnezeu???

- Nu, dle, mă tem că nu!

- Şi totuşi crezi în El???

- Da.

- Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, ştiinţa spune că Dumnezeul tău nu există! Ce spui de asta, fiule?

- Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credinţa mea!

- Da, credinţa, repetă profesorul. Asta e problema pe care ştiinta o are cu Dumnezeu! Nu există nicio dovadă, ci doar credinţa!

Studentul rămâne tăcut pentru o clipă… după care, pune şi el o întrebare :

- Dle profesor, există căldură?

- Da

- Şi există frig?

- Da, fiule, există şi frig!

- Nu, dle, nu există! !!

Profesorul îşi întoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută… Studentul începe să explice :

- Poate exista multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe! NU EXISTĂ FRIG! !! Dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de -458 de grade! Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie, şi căldura e cea care face ca un corp sau material, să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-458 F) înseamnă doar, ABSENŢA TOTALĂ A CĂLDURII!!!

- Vedeţi, d-le profesor, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii! Nu putem măsura frigul! Nu există unităţi de măsură pentru frig! Căldura poate fi măsurată în unităţi termice, deoarece căldura este energie! Frigul NU E OPUSUL CĂLDURII, d-le profesor, ci doarABSENŢA EI!!!

Clasa e învăluită în tăcere! Undeva cade un stilou şi sună ca o lovitură de ciocan…

- Dar întunericul, dle profesor? Există întunericul? ??

- Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric? !?

- Din nou, RĂSPUNS GREŞIT, d-le profesor! Întunericul nu este “ceva”, esteABSENŢA A “CEVA”! !! Poate exista lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă, atunci nu există nimic, iar ACEST NIMIC ÎL NUMIM ÎNTUNERIC! !!

Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt! În realitate, ÎNTUNERICUL NU EXISTĂ! !! Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie mai întunecat sau mai puţin întunecat şi l-am putea măsura cu unităţi de măsură, nu-i aşa??????

Profesorul începe să-i zâmbească, studentului din faţa sa! Se pare ca acesta va fi un semestru bun…

- Ce vrei să demonstrezi, tinere?!?

- Dle profesor, vreau să spun că premisele dvs filosofice SUNT GREŞITE DE LA BUN ÎNCEPUT şi de aceea concluzia TREBUIE să fie şi ea greşită! !!

De data asta, profesorul nu-şi poate ascunde surpriza :

- Greşită?!? Poţi explica în vreun fel???

- Lucraţi cu premiza dualităţii (explică studentul)… Susţineţi că există viaţă şi apoi că există moarte, un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău… Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura… Domnule profesor, ştiinţa nu poate explica nici măcar ce este acela un gând!!!

Folosim electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna din acestea două! Să consideri că moartea e opusul vieţii, înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanţial! MOARTEA NU E OPUSUL VIEŢII, ci doar ABSENŢA EI!!! Acum spuneţi-mi, dle profesor, le predaţi studenţilor teoria că ei au evoluat din maimuţă?!?

- Dacă te referi la procesul evoluţiei naturale, tinere, da… evident că da!!!

- Aţi observat vreodată evoluţia cu proprii dvs ochi, d-le profesor?!?

Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când îşi dă seama încotro se îndreaptă argumentul… Un semestru foarte bun, într-adevăr…

- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluţiei în desfăşurare şi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs. le predaţi studenţilor CEEA CE CREDEŢI, nu?!? Atunci, ce sunteţi, om de ştiinţă sau predicator???

Clasa murmură… Studentul tace până când emoţia se mai stinge…

- Ca să continuăm demonstraţia pe care o făceaţi adineaori, celuilalt student, permiteţi-mi sa vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi la ce mă refer!

Studentul se uită în jurul său, în clasă…

- E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul domnului profesor?!? Clasa izbucneşte în râs… E cineva care “a auzit” creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit??? Nimeni nu pare să fii făcut asta! Deci, conform regulilor empirice stabilite şi conform protocolului demonstrabil, ştiinţa spune – cu tot respectul, d-le profesor – CĂ NU AVEŢI CREIER! !!Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dv. , d-le profesor???

Acum clasa e cufundată în tăcere… Profesorul se holbează la student, cu o faţă impenetrabilă…

În fine, după un interval ce pare o veşnicie, bătrânul profesor răspunde:

- Presupun că va trebui să crezi acest lucru, pur si simplu…

- Deci, acceptaţi că există credinţa şi, de fapt, credinţa există împreună cu viaţa, continuă studentul. Acum, d-le, credeţi că există răul???

Acum, mai nesigur, profesorul răspunde:

- Sigur că există! Îl vedem zilnic! !! Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faţă de om! Se vede în nenumăratele crime şi violenţe care se petrec peste tot în lume! Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul! !!

La asta, studentul a replicat:

- RĂUL NU EXISTĂ, d-le profesor, sau cel puţin nu există ca lucru în sine! Răul e pur şi simplu ABSENŢA LUI DUMNEZEU!!!Este exact ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie ABSENŢA LUI DUMNEZEU! Nu Dumnezeu a creat răul! Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu! Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină…

Profesorul s-a aşezat jos, fără a mai scoate un cuvânt…


P. S. : Studentul respectiv se numea…. ALBERT EINSTEIN

Read more »

2010

S au schimbat vremurile...Noul curent "prostmodernismul" acaparează totul : de la copii la adolescenţi,de la oamenii maturi până la cei in vârstă.Ca tânăr întâmpini o serie de probleme.Prima şi poate cea mai importantă va fi cea a adaptării.Nu contează că ai o părere bună despre tine,o gândire curată şi dreaptă,credinţă,mai pe scurt toate calităţile.Nu asta contează pt un adolescent,singurul lucru ce l va interesa va fi sa capete respectul celorlalţi,să fie invidiat.Aşadar va încerca din răsputeri sa şi construiască o mască în faţa celorlalţi,se va conforma normelor.Cum ar arăta tânărul "ideal" în zilele noastre?Simpluu: păi în primul rând trebuie să mintă,să abereze,să povestesca cât a fost de inteligent,curajos,"bărbat" în anumite situatii.Trebuie să porţi neapărat culori precum:rozul,portocaliul, iar totul să fie de firmă sau măcar dacă nu ţi permiţi apelezi la imitaţii.Vei purta mereu ochelarii de soare,chiar şi atunci când vei conduce maşina "lu tăticuţu",toate geamurile fiind deschise şi nu vei putea asculta decât anumite genuri(Guţă,Inna bambina,Puya,50Cent,Pitbull,Lady Gaga), volumul fiind la un nivel cât mai ridicat.Viaţa ta va fi condusă de lucrurile materiale,de vicii(ţigările,băutura),în fiecare zi vei lua parte la vreo petrecere sau din lipsa de ocupatie vei asculta o noua melodie house şi vei sta ore întregi pe contul tău de hi5,facebook(dacă ai mai multe cu atât mai bine).În fine putem acuza la infinit,dar pt a reusi sa schimbam ceva în această lume trebuie să ne schimbăm modul de a gândi.
“Fiecare clipă, că e la tinereţe, că e la bătrâneţe, este un moment al mântuirii. Trăieşte momentul. Cine este viu, cine trăieşte momentul, cucereşte viitorul şi nu se teme de trecutul negativ. Ne trebuie o stare de prezenţă continuă. Mare greşeală este să zici la tinereţe: voi avea grijă de suflet mai la bătrâneţe. Dar la bătrâneţe nu te ajută cu nimic făgăduinţa neîmplinită de la tinereţe.
Avem nevoie de o stare de prezenţă interioară, nu doar de nevoinţă. Dacă faci nevoinţă începi să ai pretenţii: „Eu am făcut, Doamne, dă-mi şi Tu ceva…” Nu merge. Starea mea, de existenţă uma nă, e permanentă. Pe aceasta trebuie să o închin lui Dumnezeu. Există o tendinţă de mai mult, totdeauna eşti nemulţumit de tine. Nemulţumit, dar liniştit.
Cine sunt? De ce sunt? Ce urmează? Vine moartea, care este o realitate. Vă repet, moartea nu vine să îi faci o cafea, ci vine să te ia. Atunci o să vadă omul că sfaturile marilor părinţi despre gândul la moarte n-au fost simple vorbe.
Cere un lucru simplu, dar fără de care nu se poate. Nu te închina de parcă ai cânta la mandolină, ci închină-te cu simţire, pentru nevoia pe care o ai. Şi astfel suferinţa rămâne ca o mare necesitate în viaţa omului.”

Read more »

Ai crezut că treci prin viaţă mai uşor...

"A trecut timpul... .Am ridicat "micuta cetate" si sper ca zidurile ei sa reziste tuturor incercarilor.Cu aripile frante,visele naruite,uitat intr un colt de iad m am ridicat din propria suferinta si cenusa si am creat ceva nou,ce mi va oferi linistea si implinirea de care voi avea vreodata nevoie!Intotdeauna omul pentru a depasi o mare suferinta trebuie sa moara,macar in plan simbolic pentru a ingropa trecutul dureros.Uită-ţi defectele,incearca sa fii un om nou.Viata iti ofera aceasta sansa.Asadar ma nasc iar.A treia oara.Primesc de fiecare data :1 trup,sufletul nepretuit,o familie care sa ma iubeasca si credinta.As vrea sa multumesc din tot sufletul lui Dumnezeu,familiei ce m a sustinut neconditionat,domnilor profesori si putinilor prieteni care mi au fost alaturi.Am inchis totul intr o mica cutiuta pe care am uitat o in adancul inimii,am ridicat zidurile si acum nu voi mai putea fi doborat de absolut nimeni.Insa m am dezis de lumea pacatelor,a oamenilor,mi am construit propriul univers unde imparatul va fi Dumnezeu,iar iubirea,respectul,munca,onoarea,curajul vor fi principiile de baza.Nu adoptarea unor legi si a unor programe vor schimba mediul in care traim,avem nevoie de oameni noi pt a distruge defectele si a crea ceva neobisnuit,un lucru de valoare."
El CiD

In memoria unui mare artist,o persoana deosebita si sensibila am pus pe blog melodia sa.

Read more »

Romania te iubesc!!!

Sunt dezamagit de tot ceea ce vad in jurul meu,de prietenii de altadata, de cei care ne conduc,de toata tara!Aruncam singuri cu "noroi" in trecutul glorios,ne batem joc de stramosii nostri si totusi vrem sa dovedim tuturor ca nu mai suntem oameni ci doar niste animale(fara sentimente,fara gandire,fara onoare si curaj).Suntem roboti,iar cei ce mai au putina sensibilitate se sinucid.Vina nu le apartine in totalitate,o parte revarsandu se si in contul nostru pt ca nu miscam macar un singur deget pt a ne ajuta semenii.Suntem alaturi de cineva in clipele sale de glorie si fericire pt ca apoi cand va pica intr o perioada nefasta sa ne lepadam de el ca de un lucru stricat!Suntem prea vinovati de ceea ce ni se intampla,tara aceasta nu are nevoie de programe,doar de oameni noi pt ca actualii romani nu o merita.Insa nimeni nu se mai zbate pt a schimba ceva,ne am resemnat,ne convine starea aceasta de lasitate,indiferenta si "adormire".Nimeni nu si asuma responsabilitatile si evitam cu indarjire munca.Vrem sa obtinem totul cu minim de efort si inselandu l pe celalalt.A munci inseamna in ziua de azi a fi fraier!

Read more »